Jock the Rock
Battle Royale
Leave a Comment
3 2 1 [start]. Battle Royale.
Unul dintre cela mai hardcore filme care le-am văzut vreodată. Violenţă, muzică clasică şi o idee de superficialitate. La mijlocul filmului aveam impresia că sunt parte a unui joc de consolă de duzină. Dar. Există un mare dar. La final de film am făcut analogie cu Eseu despre orbire. Cartea portughezului Saramago. Motivele sunt lesne de înţeles.
Până la urmă filmul chiar mi-a plăcut. Îţi cam dă de gândit!
exhibitions
2 Comments
exhibitions
Nu îşi dorea decât să îşi ridice cât mai des fusta cu buline, în aşa fel încât păsărica ei neepilată să fie văzută de cât mai mulţi bărbaţi. Şi făcea asta ori de câte ori avea ocazia. La bancă, în metrou, la job, la piaţă, în pasaj la Sf. Gheorghe, prin malluri sau chiar şi pe la Cărtureşti. Iar de fiecare data mustea de mulţumire. Şi de plăcere.
Photo source here.
Party
19 Comments
idioc & para
cubana & oana
girls corner
cake
party
super girls
mirror image
p.s. globul pamantesc tot nu l-am primit nici anul asta.
Civice
11 Comments
Nu vreau să insist tare mult pe un subiect şi aşa mult mediatizat. Dar te invit Duminică să mergi la vot. Chiar dacă eşti în situaţia mea şi nu ai flotant de Bucureşti şi va trebui să stai la rând pe la Gara de Nord sau unde vor fi organizate secţii de votare suplimentare, chiar dacă va trebui să completezi vreo trei formulare şi alte aspecte birocratice eu totuşi te invit la vot. E dreptul tău. Exercită-l.
Run Lola Run
11 Comments
Probabil greva de la metrou e un subiect clişeu. Azi am venit la job pe jos. De la Pţa Unirii pana pe Şos Nordului. O oră şi zece minute. La pas normal. Unirea, Universitate, Romană, Victoriei, de Gaulle, Herăstrău, Nordului. Prin oraş era anarhia de pe lume. Claxoane, înjurături, nervi. Iar voi cei care aţi refuzat să mergeţi pe jos, să daţi jos burta sau să faceţi piciorul frumos şi v-aţi înghesuit în autobuzele pline ochi şi urât mirositoare să vă fie ruşine. Ok, ok o să spuneţi că locuiţi în Ghencea sau în Pantelimon. Dar nu se pune.
A fost mişto plimbarea de dimineaţă. A fost ora de gym. Cu matinalul de la Guerilla în căşti si timp pentru reflecţiee. Iar la un semafor pe la Romană, o cucoană extrem de elegantă şi de chic aştepta în rând cu mine. Şi m-a izbit o adiere de Gucci Rush, în aşa fel, încât pentru un moment m-am întors cu zece ani în urmă. Dar brusc mi-am revenit. Doar întâlnisem chipul lui Băsescu la fiecare douăzeci de metri.
din weekend.
10 Comments
Categoria 30 assorted Belgian chocolates: Vineri seara trebuia să fie seară maramureşeană în Bucureşti. Cu tot felul de oameni din Baia Mare şi din Maramureş care locuiesc aici. Cu mâncare şi muzică. Şi atmosferă gen Casa Iurca de la Sighet. Dar m-am întors la jumătatea drumului. Nu am avut niciun chef să trag de mine şi să fiu drăguţ cu oamenii.
Categoria PissSssică. Garfield zis şi Băieţelul, un motan persan de şapte kile, blond şi gras, mi-a tras nişte muşcături de nici acum nu îmi simt buricul degetului arătător. Şi tocmai când devenisem prieteni a trebuit să plece de la mine. Plus că a speriat pe toată lumea care a venit în vizită.
Categoria Testosteron. Noua sală de forţă. Foarte hardcore. Într-o fostă hală de la fabrica Pionierul. Cu aparate old school, cu saci de box, imensă, cu Prodigy în căşti. Iar vestiarul… dacă aţi văzut vreodată vreun pornache gen Gangbang at Gym, cu vreo zece musculoşi stând la rând pentru a se înfrupta dintr-o portoricana sau ceva de genul cred că vă puteţi imagina.
Categoria Music. Revăzut cap coadă, U2 ZOO TV Tour, Live from Sydney, cu Lemon, Numb, New Years Day şi multe multe altele.
Categoria Moovies. Fanny och Alexander, 1982, Ingar Bergman. Un film autobiografic. Dancer in the Dark, 2000, Lars von Trier, cu Bjork genială. Unul dintre cele mai grele filme văzute vreodată. One Flew Over the Cuckoo’s Nest, 1975, Milos Forman, un clasic în adevăratul sens, iar sâmbătă seara în compania celor trei graţii din vecini am revăzut Pepi, Luci, Bom y otras chicas del monton, Pedro Almodovar, 1980, unul dintre putinele filme ale lui Almodovar care le gust. Foarte underground, punk, drugs, violence & sex.
Categoria Absolut & Stuff. Sâmbătă seara. Şi drumuri întortocheate până către dimineaţă.
Absolut
Categoria Vizite. Aseară. High Level & High Importance.
Şi cu toate acestea încă sunt destul de trist….
Interviu aniversar. Probabil inutil.
19 Comments
După cum v-am obişnuit de vreo doi ani încoace, seria interviurilor cu Jock the Rock uneori Superstar, Gorgeous, DIV, of the jungle sau Spartan are continuitate cu unul aniversar. Mâine, vineri 13, intervievatul face 30 de ani. Reporterul, o EA.
[Rep] Mâine e vineri 13, şi faceţi 30 de ani. Aveţi vreo superstiţie?
[JtR] Ce mod idiot de a începe un interviu.
[Rep] Cum sunteţi? Când se dă petrecerea?
[JtR] Sunt cam trist, şi într-o stare destul de aiurea, cred că petrecerea vă fi doar săptămâna viitoare. Nu prea am chef de amabilităţi şi să fiu drăguţ cu oamenii acum. Cu ceva vreme în urmă când mă gândeam la weekendul de ziua mea, îmi imaginam ceva la munte, frumos, mă gândeam că o să mă bucur de eveniment, etc!
[Rep]Probabil sunteţi încă afectat de povestea recentă. A fost sau nu o telenovelă de Berceni?
[JtR] [cu tristeţe] cam da, a fost o telenovelă.
[Rep] Purtaţi ranchiună, ură, dorinţă de răzbunare etc?
[JtR] Noooo. Astea sunt armele proştilor. Eu nu port pică nimănui. Până la urmă aici e vorba de un suflet chinuit care sper să-şi regăsească liniştea şi echilibrul. Oricum sunt sigur că e pe drumul cel bun…
[Rep] Ce e cel mai deranjant?
[JtR] Cred că faptul că m-a dezamăgit un om…dar vrei să încheiem subiectul ăsta?
[Rep] Dar totuşi a fost o vară frumoasă, nu?
[JtR] Nu pot să neg aşa ceva. A fost o vară frumoasă, cu ieşiri la munte, la mare, cu plimbări in parc, cu duminici mişto la Hala Traian, cu alergat pe la Olimpia, cu drumuri la Sighet, Sibiu etc. Dar închidem subiectul. Vrei?
[Rep] Ok. Ok… Hai să vă întreb, cum vedeţi femeia de lângă dumneavoastră?
[JtR] Pfff. Destul de grea întrebarea…Ar trebui să fie gheişă, ar trebui ca sexualitatea să evolueze către jocuri, fetişuri şi alte fineţuri, ar trebui să te solicite intelectual, să ajungă în cotloanele şi ascunzişurile minţii tale, să aibă tot timpul ceva nou de dezvăluit, să fie loială şi în acelaşi timp să fie mamă. Ştii, noi bărbaţii suntem tot timpul şi la orice vârstă nişte copii. Cer prea mult?
[Rep] Cam da…Să revenim, aţi fost zilele astea la dentist, unde v-aţi întâlnit cu Sandy Belle. Doar vă spunea dentista că vă aşteaptă o surpriză. Nu aţi mai văzut-o de prin februarie, martie. Cum a fost revederea? Ce aţi vorbit?
[JtR] Sandy Belle e un subiect tabu. Dar hai totuşi…păi nu prea am vorbit, am scos din geantă maslinele cumpărate de la magazinul musulman din zonă, am mâncat măsline am schimbat două priviri şi am plecat acasa.
[Rep] Dar totuşi prin primăvară aţi ieşit într-o sâmbătă seara într-un pub, şi apoi v-a lăsat acasă în parcare. Nu aţi invitat-o sus, ca apoi să vă trimită um mesaj că îşi dorea aşa ceva. De ce?
[JtR] Gata. E un subiect tabu. Nu mai răspund la aşa ceva.
[Rep] Ok. Ok. Ce vă doriţi de ziua dumneavoastră. De la prieteni. Iar dumneavoastră ce cadou vă oferiţi?
[JtR] Muahaha. Ce întrebare. Păi prietenilor le tot spun de anul trecut că vreau un glob pământesc. Iar anul trecut de frică să nu aducă fiecare câte un glob, nu am primit deloc. Dar anul ăsta sigur am să-l primesc. Iar eu…cred că o să trec azi pe la Cărtureşti de pulă mă beleşti să îmi cumpăr un film, văzut de la un amic, dar care îl vreau în colecţie… Copacul Dorinţei, de Abuladze.
[Rep] Să zicem că eu aş fi peştisorul de aur. Ce dorinţă aţi avea?
[JtR] Doar am mai spus-o şi de alte dăţi. Aş vrea să fiu Kurt Cobain, beat şi drogat mort, călărind-o pe Courtney Love şi ejaculând apoi pe faţa şi ţâţele ei.
[Rep] De ce aveţi aplecarea asta către vulgaritate? În toate scrierile dumneavoastră se regăseşte abjectul, vulgaritatea, scursurile societăţii, aveţi o înclinaţie către aşa ceva? Acum câteva zile v-aţi încântat auditoriul cu un discurs despre Alcibiade, trădare şi democraţie în Atena. Chiar nu vă înţeleg.
[JtR] E o chestie care vine de la sine, e ceva natural, nu fac niciun efort să scriu despre aşa ceva, despre soldaţi, curve, peşti, bişniţari, cerşetori, sifilitici sau alţi defavorizaţi ai soartei. Pot să vorbesc ore în şir despre euristică, hermeneutică, estetică, teoria critică, Camus, Llosa, Vian, etc…dar mă cam plictiseşte.
[Rep] De ce nu daţi dovadă de modestie?
[JtR] Hai să te fut!
[Rep] Vă rog păstraţi decenţa…Cât mai staţi prin Bucureşti?
[JtR] Mi-am dat un deadline. Iunie 2010.
[Rep] Aveţi o rimă pentru Bucureşti?
[JtR] Bucureşti de pulă mă beleşti.
[Rep] Cum e viaţa dumneavoastră acum? Cum regăsiţi noua locuinţă?
[JtR] Păi am reluat viaţa ce o aveam până prin vară. În timpul săptămânii regimul de Spartan, cu job, sport, lecturi şi somn. În weekend chestiuni lumeşti. Iar casa…am început să mă cam regăsesc acolo…deşi iniţial era o casă pentru doi…în scurtul timp care s-a scurs s-a transformat în casă pentru unul.
[Rep] Vreau să vă mai întreb despre…
[JtR] Hai gata gata că m-am săturat.
Şi interviul s-a întrerupt cam brusc. Fără final. Fără concluzii.
Micul Toboşar şi Grăsanul Bob la concursul de flegme.
10 Comments
Azi Opoziţia organizează concursul de flegme. Pe afiş e chipul Preşedintelui. Premiul cel mare revine celui care nimereşte o flegmă pe cât posibil mai verde şi mai consistentă exact în ochiul bolnav al acestuia.
Micul Toboşar şi Grăsanul Bob se ştiau de ani de zile. Erau de nedespărţit. Fuseseră amândoi copii de trupă la Regimentul 23 Mecanizat. Ştiau de mici ce înseamnă bătaia şi umilinţa. Doar împreună încasaseră de la sergenţi şi plutonieri bocanci în cap şi coaste. De mici ştiau ce înseamnă să te baţi pentru un blid de mâncare. În ziua când au fugit din unitate, şi-au jurat loialitate în absolut orice. De ani de zile trăiau pe stradă. Mici furtişaguri, cerşit, mai munceau cu ziua, mai vara pe litoral…iarna era mai greu…până se dă drumul la căldură şi în canalizare se fac treişcinci de grade. Împreună au fost şi pe la puşcărie, unde uniţi fiind şi-au apărat curul de pofta veteranilor. Iar la femei, când o futeau pe Nuţi, muta din Crangaşi tot pe din două se întâmpla. Deodata, la cele două găuri ale mutei. Sau dacă aveau erecţie pe rând îşi mulţumeau unul altuia că au lăsat-o caldă.
La concursul de flegme se aşteptau la concurenţă. Opoziţia servea cârnaţi, bere şi sarmale. O să fie toţi milogii de pe la Mitropolie, Obor, Hala Traian, toţi oroposiţii soartei din acest oraş. Deşi oamenii Preşedintelui îi adunaseră pe toţi acum o săptămână în sediul din Străduinţei să le facă buletine ca să poată vota pentru Preşedinte, toată această adunătură de tebecişti, sifilitici, nebuni, nespălaţi şi plini de puroi, nu s-a sinchisit să nu se prezinte la concurs. S-au antrenat toată săptămâna. Pe viu. Îi îmbrăcaseră pe cei mai slabi şi mai nenorociţi în Preşedinte, i-au pus să-şi dea un ochi bolnav şi au început să dea la flegme. Nu mai cerşeau, nu mai furau din buzunare, nu îşi mai donau rinichii. Toţi erau preocupaţi să pregătească pentru concurs cea mai pizdoasă flegmă. Cât mai verde, mai consistentă şi cât mai cu efect.
Micul Toboşar şi Grăsanul Bob exersaseră şi ei. Lângă canalul lor era un afiş cu Preşedintele. Atâta l-au flegmat încât de la aciditate s-a găurit materialul afişului şi Preşedintele dintr-un ochi bolnav acum nu îl mai avea nici măcar pe ăla. Ajunşi la concurs, oamenii Opoziţiei i-au pus pe rânduri. I-au controlat la sânge. Le era frică să nu se strecoare printre ei spioni ai Preşedintelui. Concursul a decurs perfect. Perfect pentru Opoziţie. Perfect pentru aceşti milogi şi perfect şi pentru Micul Toboşar şi Grăsanul Bob. Ieşiseră pe locul doi. I-a întrecut doar Fane Patru Ochi. Cu o flegmă de toată frumuseţea. Şi o presiune de mii de atmosfere. Toţi mâncau, băşeau şi râgâiau cârnaţii şi sarmalele Opoziţiei, buletine aveau de la Preşedinte iar în fundal U2 cânta New Years Day….De vis. Sau nu?
Plutonul de execuţie.
6 Comments
Travaliu existenţial într-un singur act.
Personajele:
Jock the Rock, uneori şi Superstar, Spartan, Gorgeous sau George of the Jungle, numit aici JtR.
Completul de judecată, format din oamenii Preşedintelui. Numit de aici încolo Noi.
Locaţia, cantina de la Sf Gheorghe, unde ieri Superstarul îşi servise cina, transformată rapid şi ordinar în sală de judecată, trei mese unite, şi faţă de masă albă cu pete de ciorbă de văcuţă.
[start]
JtR într-un colţ, demn, cu privirea umedă şi mirosind puternic a parfum Lacoste. Completul plin de ură şi mânie, acuzând.
Noi: e adevărat că ieri aţi mâncat în această cantină, şi deşi cantina a fost văruită recent, muştele de pe perete au dispărut, dumneavoastră împreună cu cele două fete arhitecte care s-au aşezat la masa dumneavoastră aţi început să râdeţi de peretele plin de icoane şi cruci ale crâşmei?
JtR: da. recunosc. şi am mai făcut asta acum vreo lună, când tot într-o crâşmă la margine de Bucureşti am mai văzut aşa ceva.
Noi: e adevărat că înainte să intraţi aici, aţi tras o pişare în pasaj la Universitate, nu v-aţi spălat pe mâini, iar după ce aţi plecat de la masă iar aţi făcut acelaşi lucru, şi tot nu v-aţi spălat pe mâini? De ce vă pişaţi atât de des?
JtR: da. recunosc. Păi am vezica mică. Şi beau trei litri de ceai pe zi. De aia.
Noi: evident noi nu admitem acest comportament. Dar să continuăm. Este adevărat că ajuns la British Council în hol, v-a stat inima în loc pentru o secundă, ca apoi să vă cuprindă o stare de rău şi de amărăciune, drept dovadă aţi borât ciupercile mâncate aici în această cantină. Şi nici nu aţi spălat buda pe care aţi borât-o?
JtR: da. recunosc.
Noi: este adevărat că ajuns acasă v-a lovit depresia, dar totuşi după multă vreme, aţi dormit tun, până azi dimineaţă, când v-aţi trezit buimac şi cu o oarecare poftă de viaţă?
JtR: da. recunosc.
Noi: evident noi nu admitem acest comportament. Nu de astfel de oameni are nevoie Preşedintele. Dar să continuăm. Este adevărat că dimineaţă, gol fiind, spălându-vă pe dinţi, în faţa oglinzii, v-aţi admirat oblicii abdominali, şi muşchii definiţi? Recunoaşteţi că v-aţi schimbat programul de antrenament la sală. Din categoria Jock the Rock e iar pe piaţă? Vă recunoaşteţi narcisismul?
JtR [cu multă amărăciune]: da. recunosc. Tot. Recunosc.
Noi: cum spuneam, Preşedintele este foarte nemulţumit de acest tip de comportament. Este adevărat că în metrou azi dimineaţă aţi citit pentru a treia oară Vara la Alger al lui Camus, şi aglomeraţie fiind vă făceaţi ocheade cu fata de lângă dumneavoastră care de altfel citea din Bernard Shaw? Şi ati început să vă frecaţi subtil de ea. Şi ea de dumneavoastră. Dar brusc la Aviatorilor aţi plecat. Mai recunoaşteţi că acasă mai deţineţi în bibliotecă scriitori de stânga, cum ar fi portughezul Saramago? Plus toată opera Camus???
JtR [cu multă amărăciune]: da. recunosc.
Noi: totul este clar. Nu sunteţi omul de care societatea Preşedintelui are nevoie, nu, nu, nu! Gardieni. La zid cu el.
[în fundal se aud rafalele a zece pistoale mitralieră, calibru 7,62 model 1963. JtR e deja istorie]
[stop]
