Îmi voi cumpăra apartament, în rate, pe treizeci de ani. Gata cu boemia! Îmi voi dedica viaţa ratelor. Iar apartamentul musai într-un bloc turn. La început voi face un party. Veţi veni voi toţi. Vom bea, vom vomita, vom face sex. Apoi timp de o lună vor sta la mine toţi oamenii străzii. Apartamentul se va transforma într-o cocină. Mirosind a pişat şi a fecale. Apoi voi curăţa tot, voi răzui pereţii de atâta spurcăciune, şi îl voi renova frumos. Sigur îl voi da în chirie. Va funcţiona în el un salon de frumuseţe, apoi o agenţie imobiliară iar apoi mai mult ca sigur un bordel. Ba nu, salon de masaj sa fie. Între timp eu voi citi în fiecare dimineaţă la metrou „Tehnici de a vinde” şi „Zece paşi de urmat pentru a deveni un bun manager”. Iar după ceva vreme voi investi în el zeci şi zeci de milioane cu mobilă de la IKEA, îmi voi pune la intrare un steag cu „U” Cluj şi voi urmări cu atenţie revistele de decoraţiuni ca să fiu în pas cu moda! Sigur toate astea se vor întâmpla! Pentru fericirea şi liniştea mea sufletească mult aşteptată!
Două căni de lapte din sfârcul stâng, o lingură de miere, zeamă din cel mai bun mozol, un praf de scorţişoară şi trei ture pe coate şi în genunchi plin de evlavie în jurul Mitropoliei! Efectul? Garantat!
Nu mă mai prea prind în ultima vreme formele de protest indieferent de felul lor, dar vineri seara am fost la o vizionare de scurt metraje şi mi-a rămas în minte filmul de mai jos:
Extrabonus:
Nici măcar prietenii tăi buni Iggy şi David nu au reuşit să-ţi răspundă la întrebare. Vian sau Camus????? No, nooo, nu au ei vreme pentru tine! Dar să încerc la Preşedinte? Aaaa, nuuuu! Să nu cumva! Te vei umple de ură şi de scârbă! Să încerc la Spitalul de Nebuni? E acolo un profet, care vorbeşte zilnic cu Dumnezeu? Nu! Măi tu nu înţelegi că întrebarea ta nu are răspuns??? Ei… nu are! Voceo, draga mea Voce, întrebarea mea musai trebuie să fie una cu răspuns! Totuşi ar trebui să îl întreb pe Micul Prinţ! El e un înţelept! Pe cineee? Pe Micul Prinţ??? Păi ăsta nu mai e mic de multă vreme, acum e un moşneag cu probleme de prostată, sictirit şi nesuferit! Nu! Nu se poate! Draga mea Voce. Pur şi simplu nu cred că întrebarea mea este fără răspuns. Nu cred. Să mă mai gândesc un pic, poate Joker din Full Metal Jacket ar avea un răspuns, sau poate blonda aia care joacă în filme XXX, deşi lumea zice că e o proastă, totuşi poate ea ştie! Of măi! Prost mai eşti! Tu nu vezi că de zeci de zile şi zeci de nopţi te caut şi încerc să-ţi spun că nu există un răspuns! Parcă eşti copil! Nu, nu! Draga mea Voce. Pur şi simplu refuz să cred aşa ceva. Aş putea să le întreb pe fetele pe care le-am întâlnit de când locuiesc în Bucureşti. Chiar săptămâna trecută am fost în vizită la fosta mea locuinţa de la Hala Traian, şi am făcut un refresh..cu toate fetele care m-au vizitat acolo. Ele trebuie să răspundă. Trebuie. Sigur ele ştiu. Ceeee? Tu crezi că vor să mai audă ele de tine!!!! Ce dobitoc! Auzi la ce se mai gândeşte el! La fetele care au fost la el în vizită. Măi! Eu iar îţi spun. Nu te mai gândi! Îţi face rău. Mai bine îţi vezi tu liniştit de alte întrebări. Mult mai uşoare. Ai înţeles? Of dragă Voce. Dacă ai lua tu chip şi trup…pfff..ce te-aş mai pupa! Dar tu mă bântui! Şi atât! Cu întrebări fără răspuns!
Dragă anule 2010. Eu nu fac bilanţul lui 2009, şi nici nu vreau să mă mai plâng sau să critic, să blamez sau să mă justific. Inţelegi ? Dragă anule 2010, eu doar îţi spun că vreau să fiu fericit! Înţelegi? Nu doar fericit! Ci extraordinar de fericit! Să fiu abuzat de atâta fericire. Să se reverse fericirea peste mine din toate părţile. De la job, din metrou, din garsoniera ceie luată în chirie la Pţa Unirii, din absolut toate părţile. Pur şi simplu să ajung atât de fericit încât să zic, domle da m-am săturat!!! Înţelegi anule 2010? Nu vreu să îmi aduci altceva decât tone de fericire! Serios! Să nu arunci scrisoarea asta! Chiar dacă am scris-o pe final de ianuarie şi o vei primi abia prin martie! Mai sunt vreo nouă luni! Să mă îndopi cu fericire!
Soldat. Treci încoace soldat! Da domnu’ Căpitan! Soldat, cum îţi aperi tu ţara soldat dacă mâine ne atacă ruşii sau americanii, măi soldat? Cum? Domnu’ Căpitan, manualul zice că atacăm pe flancul stâng şi ne apărăm pe dreptul, domnu’ Căpitan, dar mie îmi şopteşte la ureche cineva că noi ne apărăm ţara cu pieptul gol domnu’ Căpitan. Şi cu multă vitejie domnu’ Căpitan. Soldat. Măi soldat măi, ce citeşti tu acolo măi? Ia să văd, măi soldat. Proză fantastică, Vasile Voiculescu…Măiiiii soldat măi, unde e manualul de luptă al infanteristului soldat??? Unde? Ce faceţi voi seara înainte de culcare soldat? Nu citiţi din manuale măi??? Nu?? Nu domnu’ căpitan, noi seara înainte de culcare ne gândim la prietenele noastre de acasă, care probabil acum se fut cu alţi băieţi, şi ne cam facem laba pe sub pătură. Da, da, sub aceste pături scorţoase de la atâta labă, că doar asta au mai făcut şi alte generaţii de soldaţi, de ani de zile. Înţelegeţi domnu’ Căpitan? Nu ne gândim la tehnica de luptă a minunatei noastre ţări, ne facem laba. Soldat, tu chiar eşti dus măi, of, of! Ce dobitoci, cine mi-a trimis pe cap??? Măi soldat măi, ce execuţi tu la comanda: pentru luptă poziţia culcat sau atenţiune mitralieră la dreapta? Domnu’ Căpitan, ce să execut, mă trag pe coate prin curtea garnizoanei, printre flegmele şi chiştoacele aruncate pe jos de către veterani. Domnu’ Căpitan! Măi tu eşti dus! Hei caporale, du-l pe dobitocu’ ăsta la plutonul căi ferate, să nu-l mai văd aici! Of, ce dobitoci! Şi ia adu-mi si mie o răchie. Să mă mai liniştesc! Ce dobitoci…
Music: Mylene Farmer, Libertine.